In seara asta m-am decis sa ma duc din nou la scoala. Si nu la oricare ci la un curs postuniversitar de strangere de fonduri. Zis si facut. Ma uit peste dosarul cu cerinte: copii dupa diverse acte, plus un eseu la care se cereau urmatoarele: "un eseu de maxim 3 pagini care să cuprindă: motivația voastră de a participa la cursul postuniversitar, contextul organizațional al instituției pe care o reprezentați, cum vedeți acest context în trei ani și care este schimbarea pe care vreți să o produceți în organizație sau in acest domeniu de activitate în urma participării la acest curs" M-am pus voiniceste la scris si iata ce a iesit...
De ce io?
Am stat in doua daca sa fac dosarul sau nu. Nu pentru ca nu imi place tema si sar ca un catel in extaz doar gandindu-ma ca cineva s-a gandit sa ne gandeasca asa un curs. Sau nu pentru ca nu as avea chef de scoala. Temerea mea a fost alta... dar vom ajunge si la ea putin mai incolo... Ma inainte de toate, ce ar trebui sa scriu la motivatie? Cat sunt de destept si ce bine o sa aplic ceea ce voi invata? Pai nu sunt destept. Sunt doar atata de destept cat sa declar ca sunt prost, si ca mai am o gramada de invatat. Ca am nevoie de informaiile astea ca de aer pentru ca daca nu moare organizatia, eu raman somer si beneficiarii pe drumuri? Nici atat. Daca nu are bani, organizatia face chestii fara bani. Angajati nu are deci nici somajul nu se aplica. Beneficiarii? Pai e o organizatie de turism si ecologie, asa ca nu sta nimeni pe drumuri din cauza ei. Acum probabil e momentul mirarii: pai si ce vrei domnule? Lasa pe altul ca poate e mai disperat decat tine. Pai nu il las. Si ca sa fie limpede de ce, ajung si la temerile/incurcaturile care ma framanta... * Nu ma da seful afara, pentru ca sunt doar un prapadit de voluntar (nu ma credeti! Ma ocup de fapt de imagine si fundraising si particip la toate actiunile, negocierile si alte alea) si are nevoie de mine ca de aer, deci temerea asta pica. * Nu ma ia in armata in toamna asta pentru ca atunci cand au vrut ei, nu am vrut eu, cand am vrut eu, nu au vrut ei, iar azi cand nu mai vreau eu, nu mai vor nici ei. Dar ce ar fi daca as scrie o carte despre fundraising? Ar merge? Am tatonat nitzel piata si trebuie sa recunosc ca pare tentant. Cum eu nu sunt omul care sa stea prea mult pe ganduri, m-am pus pe treaba. Am luat la puricat cei 5 ani de experienta din ONG-uri unde m-am ocupat si de strangere de fonduri, am pus cap la cap cu experienta nou dobandita din agentia de publicitate in care lucrez, am reluat in colimator greselile din trecut (greu, greu cu astea), am dat gugal dupa tema cu pricina si dupa variante de cuvinte cheie care sa ma scoata tot prin ograda care ma interesa pe mine si am pus cap la cap o schema de lucrare care sa puna accentul pe elemente practice in strangerea de fonduri (hmmm, ar merge bine ca titlu, nu?). Ei, dar cand toate pareau bune si frumoase, s-au trezit desteptii de la ARC sa vina cu un curs. Ei fir-ar! Ce-i de facut? Sa ma bag ori sa nu ma bag? Pot sa ma bag si sa tac. Dar cum eu sunt gura mare, greu de crezut ca scap basma curata. Pot sa nu ma bag, sa imi scriu cartea si asta e. Nici o varianta insa nu ma satisface pe deplin. Daca reinventez o roata veche de cand sunt oengeurile zglobii? Sau mai rau, daca ideile se suprapun cu cei de la ARC si ma acuza cineva de plagiat? Asa ca am scos solutia salvatoare: lasa-i pe ei sa decida! Asa ca dragii mei, eu am fost cinstit, v-am spus ca m-am apucat deja de scris (din vara scriu deja la carte), matza e la voi, decideti-va! Daca voi ziceti hai, vin. Daca ziceti stai, nu-i bai. Stau... acasa dar nu stau... locului pentru ca scriu. Sper totusi sa nu va lasati pacaliti de tonul glumet (probabil sunteti destul de destepti ca sa intelegeti ca apreciez enorm cursul asta si eforturile pe care le faceti) si sa intelegeti ca nu am de gand sa fiu spectator la cursul asta ci am de gand sa ma documentez serios macar pentru mandria de a nu mai scrie ce au zis altii deja, vrand nevrand pun in practica ce invat ca altfel trebuie sa scot termenul „practic” din titlu si ma fac eu de ras, si, chiar daca a ramas ultima motivatie din paragraful asta, chiar imi pasa de organizatia asta unde ma duc fara sa ma oblige nimeni, unde am initiat proiecte care sa schimbe ceva chiar daca unii au strambat din nas si au spus ca nu se poate, unde s-ar putea face mult mai multe daca ar fi destule fonduri si funduri implicate, si asa mai departe. Cat despre contextul organizational, sincer sa fiu imi este neclar ceea ce mi se cere aici. Cum sta cu strangerea de fonduri? Prost. Nu stiu daca asta da bine, ori da rau. In fond, nu conteaza, asta e realitatea. Desi e printre foarte putinele organizatii de mediu din Medias, ATE Dianthus are putini sponsori chiar daca la activitati nu trece saptamana sa nu faca ceva. Si zau ca sunt destule de facut! Are relatii cu cativa sponsori care sustineau cu servicii proprii (publicitate) organizatia, mai aduna niste cotizatii si scrie cand si cand cate un proiect de finantare. Bugetul pe 2008? Sa trecem peste asta... :) Ce va fi peste 3 ani? Pai eu o sa fiu tot acolo. Si daca eu voi fi, si organizatia va fi. Dar nu mai rau ci mai bine. O sa pun in aplicare tot ce pot fura de la ARC (adevarata meserie inca mai cred ca se fura) cu conditia sa nu ne indopati doar cu teorii si ecuatii matematice ca o las balta inca de pe acum. Sunt sigur ca peste trei ani vor exista sponsori constanti ai organizatiei (in momentul de fata facem intensiv curte – da stiu, lobby se zice – la ING, Rotary Club si Romexterra Bank) pentru un proiect ecologic cu derulare anuala adresat mediului de afaceri (si pe care noi l-am botezat Green Business Awards). Nu vom huzuri nici atunci de prea mult bine, si vom avea in continuare nevoie de actiuni care sa aduca atat o imagine buna organizatiei cat si fonduri pentru activitati. Ce schimbare vreau sa aduc? Deja am facut taraboi cat zece. Daca o sa anunt maine la sedinta saptamanala a clubului ca am de gand sa produc shimbari in organizatie, cu siguranta unii vor ridica mainile disperati si or sa urle: iarasi?!? Trecand peste gluma, schimbarile se produc incet, dureaza pana lumea le accepta dar ar trebui sa se concretizeze macar in urmatoarele: * Cateva relatii constante cu sponsori care sa sustina periodic organizatiadin punct de vedere financiar * O strategie coerenta si eficienta pe 2% - tre sa ne batem cu SMURD pe fondurile astea si nu-i usor deloc! * Cateva tehnici semicomerciale care sa aduca fonduri constante cu eforturi mici facute de voluntari (asta e secretul nostru asa ca deocamdata nu il dezvaluim) * Un raport anual publicat... ati ghicit, anual, care sa prezinte sponsorii sa le multumeasca public, dar si o imagine buna (nu ai imagine OK, nu ai fonduri! Asta probabil voua va e clar deja dar noi a trebuit sa rdescoperim roata) promovata prin materiale bine facute – sunt un publicitar, trebuia sa scriu asta altfel ma muscam de limba... * Deja vom avea la activ cateva metode de strangere de fonduri atat de haioase si cu lipici la public incat o sa ne invidiati de mama focului, si o sa veniti la noi sa va invatam. Daca va inscrieti de acum, primiti discount 10% Daca toate astea de mai sus vi se par convingatoare la fel de mult ca si mie, probabil ne vedem destul de curand. Daca nu, ne vedem pe teren la strans fonduri.
Dupa (nu foarte lungi) cautari, am constatat ca nu este o definire general valabila a voluntarului. Asa ca m-am decis sa fac eu una. Primul lucru pe care l-am remarcat este ca voluntarul este o specie amenintata cu disparitia. Suntem atat de prinsi intre serviciu, familie, somn si televizor incat uitam sa ne mai facem timp pentru activitati dezinteresate.
Denumire
Taxat in trecut drept "munca patriotica", voluntarul este in prezent cunoscut sub numele de "fraierul", "ong-istul", "studentul in practica" si alte denumiri mai mult sau mai putin populare. Denumirea stiintifica general acceptata este "activus neplatitus".
Aria de raspandire
Desi este mai prezent in arealul urban, nu se fereste sa isi faca aparitia nici in cel rural sau chiar in salbaticie. De obicei are vizuina in organizatii neguvernamentale. In ultima vreme, s-au creat chiar rezervatii naturale cunoscute ca "centre de voluntariat".
Modalitatea de reproducere
Cel mai eficient voluntarii se inmultesc prin campanii de recrutare derulate de alti voluntari, fluturasi, anunturi, afise si alte semnale de marcare a teritoriului. Rolul lor in ecosistem s-a dovedit a fi esential in lumea civilizata. La noi inca se mai studiaza.
Descrierea speciei
Voluntarul are o mare varietate de infatisari: blond, brunet, blanos sau complet chel, inalt, scund, slab sau gras. Caracteristic este insa ca nu poate sta prea mult in fund pentru ca simte nevoia sa faca ceva. Este o specie activa, plina de imaginatie care se lasa rareori coplesita de indiferenta sau lenea celor din jur. Principala sa hrana este satisfactia lucrului bine facut si multumirea ca a ajutat la ceva important. Ocazional, in meniu mai poate sa apara o diploma de voluntariat, o excursie sau chiar cate un premiu. Voluntarii sunt usor de intretinut, cata vreme este ceva de facut si cineva care sa le aprecieze talentele. Mai mult, oricine se poate metamorfoza intr-unul contribuind astfel la perpetuarea speciei. Asadar, daca nu doriti ca aceasta specie valoroasa sa dispara din ecosistemul nostru, va invit calduros sa cresteti unul chiar in voi insiva! Succes!
Ideile bune nu vin de la cei destepti si cultivati ci de la cei curiosi care nu contenesc sa se mire. Prin urmare continua sa te intrebi: asta de ce este asa? oare nu ar merge si altfel? cum as putea sa o fac diferit?
Sursele de inspiratie sunt foarte utile insa de la un moment dat ne fac niste imitatori. Arunca-le!
Noaptea e un sfetnic bun, asa ca, o pauza este intotdeauna potrivita. Ai grija insa sa nu fie seful prin preajma prea des.
Parerea celorlalti conteaza, dar numai pentru ei. Ignor-o daca vrei sa poti crea in continuare.
Cand esti in pana de idei ia o carte si alege doua cuvinte la intamplare din ea. Apoi incearca sa le legi intr-o idee. Nu merge? relaxeaza-te, eu aproape am terminat de citit cartea de telefon si inca nu am reusit.
Ce gust are o ecuatie de gradul 2 cu trei necunoscute? Depinde cum le pui... Prin urmare nu doar continutul conteaza ci si cum il asezi.
O prostie bine spusa e mai valoroasa decat un o perla a intelepciunii repetata mecanic. Asta nu inseamna ca trebuie sa spui doar tampenii originale.
Problemele sunt cele care ne aduc solutiile. Fara ele am uita ca solutiile exista. Totusi nu-ti fa orele de munca mai grele decat ti le-au facut ceilalti deja.
Filozofii zen spun ca lumea a fost creata intr-un hohot de ras. Noi de ce am lua-o mai in serios decat insasi Creatorul?
Toate regulile sunt create pentru a ne constrange. Pentru a fi creativ, e sanatos sa le uiti chiar si pe acestea.
Astazi am avut marea bucurie sa ma reintalnesc cu o veche colega de liceu. Un fapt nesemnificativ pentru oricine altcineva, dar cumva relevant prin problemele pe care le-a ridicat discutia noastra.
Dupa pupaturi de rigoare si zambete de surpriza da-i cu "Ce mai faci?" "Unde lucrezi?" "Wow, ai firma?" etc. mi-a troznit prin cap sa o intreb direct "Cat esti de fericita?" Ador raspunsurile pline de franchete, si ea fiind una din cele care spun pe sleau ce gandesc nu din lipsa de subtilitate ci dintr-o educatie a integritatii, eram mai mult decat curios sa stiu ce va spune. Si raspunsul nu s-a lasat asteptat: "Mi-e bine, dar nu pot spune ca sunt fericita". Cati oare insa pot sustine sus si tare ca sunt fericiti? Nu stiu daca multi...
Incepand cu luna martie ne-am decis sa promovam o atitudine ecologica. Stim ca este infim un asemenea pas cata vreme in jur ceilalti nu o fac, insa credem ca acest mic pas al nostru se adauga altor mici pasi facuti de altii aiurea si incet incet, poate reusim sa schimbam ceva, daca nu pe altii, macar pe noi insine. Despre ce este vorba mai exact?
Ne-am decis sa economisim energia, sa reciclam ce se poate si sa consumam doar atat cat este necesar. Mai concret, iata cele :
daca nu ai nevoie de un CALCULATOR sau alt echipament electric, STINGE-L! scade gradul de uzura, consuma mai putin curent, face mai putin zgomot
daca nu ai nevoie de un DOCUMENT pe hartie, NU IL TIPARI! Se poate citi la fel de bine si pe calculator si arhivarea este la fel de sigura si acolo
daca te-ai ales cu CIORNE si drafturi tiparite pe o parte, REFOLOSESTE-LE! Pentru uz intern le poti tipari pe cealalalta parte.
Folosesti materiale refolosibile? RECICLEAZA-LE!
Esti plecat momentan de la calculator? Nu folosi screen saver ci activeaza optiunea careSTINGE MONITORUL!
Ai alte idei bune de pus in aplicare? Da-ne de veste, vom fi bucurosi sa le punem in aplicare. In fond, fiecare dintre noi trebuie sa ia propria atitudine. O facem tot pentru noi...
Citeam undeva aiurea pe net o mica povestioara cu talc care suna cam asa...
Un sobolan si un hamster stateau la discutii, mai bine zis sobolanul se plangea catre hamster:
- Ce nedreapta este lumea asta, uita-te la tine: toata lumea te iubeste, te ingrijeste, iti da sa mananci, te protejeaza, te tine in casa la caldura si te lasa sa te joci cu ei. Pe mine in schimb, ma otravesc, imi pun capcane, ascund mancarea de mine, tipa si si o iau la fuga cand ma vad, imi strica culcusul si ma prigonesc cum pot. Si cu toate astea in fapt noi suntem frati. Ai mai vazut asa o nedreptate? Cum iti explici asta?
Hamsterul il privi pe bietul sobolan o vreme, apoi ii raspunse pe sub mustati:
- Stii, eu cred ca e o chestie de branding."
Acum sigur ca ne putem gandi, ei si, cu ce ma priveste asta pe mine? Nu am sa va raspund decat atat: cat sunteti dispus sa platiti pentru un hamster, si cat ati plati pentru un sobolan?
